 |
| Final de Septembrie, 2010 |
~
Suntem deficitari
la capitolul Comunicare, Relaţionare, Îngăduinţă.
Avem nevoie unii de ceilalţi, în sărăcia noastră însingurată! Suntem cu adevărat singuri pe pământ, în toate trăirile noastre individuale. Aici, la "individul" din noi, nu putem minţi, fără a ne păcăli pe noi înşine. Suntem singuri în Forumul nostru interior, încă de la momentul conceperii, încă dinainte de "a ne naşte".Suntem singuri tuturor trăirilor şi înţelesurilor pe care urmează a le străbate, până la ultima Clipă. Clipa cunoaşterii Adevărului, momentul când vom purcede la Judecata personală.
Deşi singuri, nu trăim izolaţi. În trecutul îndepărtat - nici măcar atunci! - oamenii trăiau izolaţi. Izolaţi unii de ceilalţi, izolaţi de Natură - pe care abia începeau s-o înţeleagă -, izolaţi chiar în "familie", căci, fiecare era pe cont propriu în supravieţuire.
Comunicarea, a presupus alcătuirea unui Limbaj comun, în Consens. Omenirea şi-a adăugat pic cu pic, cuvintele!
Relaţionarea a presupus în primul rând, convieţuirea, asemenea Roiului de albine, asemenea Muşuroiului de furnici, asemenea Turmelor de alte animale, care, ele da, se întrajutorau reciproc.
Îngăduinţa, ca necesitate a acestei relaţionări şi comunicări.
Nici astăzi nu suntem prea departe, nici acum nu putem să ne lipsim, unii de ceilalţi. Paradoxul "Civilizaţiei", o lume Virtuală dar cât se poate de reală, unde comunicăm pentru a relaţiona cu îngăduinţă.
Peste toate cele
Deşi singuri, concluzia - şi observaţia firească - este că noi suntem împreună. Şi nu doar noi oamenii, ci întreaga Natură.Deşi singuri, deşi împreună, pe toţi ne leagă existenţa întru Dumnezeu, indiferent de numele acordat acestuia, în limbile seminţiilor terestre. Acest Dumnezeu, purtătorul nostru de grijă, dar şi cel mai mare îngăduitor al omului, în Mare Mila Sa!
Învăţăm să învăţăm
Fiecare suntem posesori ai unei NIŞE, în interiorul căreia "ne facem auziţi, îi auzim pe ceilalţi, interacţionăm grosier, ori fin". Nişele înşele - săracele - sunt conglomerate ale unei Nişe superioare pe care, în încercarea noastră de definire, am numit-o Omenire. Înglobată la rândul ei în sânul Naturii. La acest nivel, orice încercare de "a stăpâni" din partea ocupanţilor, îi propulsează în postura de stăpâniţi!~
Cornelius, :)
PS: textul nu este publicat deoarece nu ştiu să redactez în Microsoft Word (Ups! Ups! si iar Ups!)
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Dumnezeu ESTE ! Noi Îi tatonăm permanent prezenţa, reuşind uneori SĂ-L tangentăm ! Mereu suntem la început, de aceea [Păstrez Gândul BUN] !!! ~ Cornelius, :)............................................................................................ @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Aici salvez o contribuţie personală, într-un Grup din cadrul Forumului public Creştin 3D.
Bună Ziua! ~ SLAVĂ lui Dumnezeu, pentru Binecuvântările Sale!
[Preţuire capătă doar cei implicaţi, restul se pot numi "legume"]
Eu vorbesc, Tu vorbeşti, EL Vorbeşte!!
Fiecare om este - cu ştiinţă, sau fără ştiinţă, cu voie sau fără de voie - în Puterea lui Dumnezeu! Iar aceasta este o acţiune permanentă, fără de pauză. De noi depinde să fim opozanţi, ori ROBI - deci Liberi.
Fiecare om purcede la Drum având acelaşi DAR - Sufletul, fiecăruia însă, exercitându-şi [Liberul Arbitru], paşii îi sunt călăuziţi pe principiul [Fiecare faptă cu Răsplata sa!]. Poate de aceea părem aşa de "diferiţi".
Eu,
vreau să "mă las purtat" în Voia lui Dumnezeu!! Am ales să Ascult.
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeule, pentru toate ale Tale, pe care ni le dai spre călăuzirea noastră conştientă!
Sunt începător, până în ultima Clipă. Aşadar, să nu-mi irosesc nici-o Clipă! Este cel mai bun dar pe care mi-l pot oferi mie însumi, dedicându-le (Clipele) hotărât, cunoaşterii Voii lui Dumnezeu, aflată în Cuvântul Său.
Eu cred că oamenilor li s-au lăsat Cuvintele, pentru ca prin utilizarea lor, ei să-şi poată "poziţiona" prezenţa - ori absenţa - de la Iubirea lui Dumnezeu. De aceea vorbim - cu Gândul, cu Vorba, cu Fapta propriu zisă -, pentru a ne putea înţelege, accepta, ajuta, unii cu alţii, unii pe alţii, unii altora, cu răbdare şi înţelepciune călăuzitoare. Fiecare "are ceva de spus", fiind "instrumente" în Mâna lui Dumnezeu. Suntem singuri (răspunzători de propriul nostru Răspuns), suntem împreună (conduşi de Iubirea lui Dumnezeu).
Putem primi sfat de la ceilalţi - chiar neştiut, nebănuit, căci orice acţiune, a oricui, de oriunde şi oricând, ne afectează -, dar putem primi Sfat, direct de la sursa vie a Cuvântului lui Dumnezeu: Biblia.
Citind Biblia, chiar şi numai arar şi fără metodă, deschizând-o la întâmplare fie şi numai pentru o scurtă frază, simţim Puterea călăuzitoare, Adevărul conţinut. Biblia însă, este bine să o citim - personal şi fără influenţă, cu atenţia trează şi receptivi fiecărui Mesaj, căci nouă ne este adresat, fiecăruia în parte! -, să o citim măcar o dată, de la început şi până la sfârşit. Indiferent de traducerea, sau varianta pe care o deţinem. Apoi, putem căuta părerea altora, putem pune întrebări unii altora, căci nu un ATEU mă va călăuzi spre Inălţare Spirituală, nici "satanistul", sau vrăjitorul, sau altă postură permisă de Dumnezeu, pentru ca noi să aflăm cum NU TREBUIE să fim!
Nu ne putem izola unii de ceilalţi, indiferent de Credinţa primită, Credinţa pe care ne-o desăvârşim, pas cu pas, mai întâi în Tradiţia - a locului (Ţării), timpului, a diferitelor influenţe "manipulatorii", ... chiar a Familiei - în care ne naştem, apoi acceptându-ne şi îngăduindu-ne unii pe alţii, ca cetăţeni ai Planetei. Toţi oamenii sunt Copiii lui Dumnezeu. Chiar şi copacul de peste stradă, chiar şi furnica pe care o strivim din neatenţie, chiar şi norul care plouă muntele, ... chiar şi Piatra care "mă loveşte"! Eu cred că tuturor ni s-au dat grade diferite de înţelepciune.
Dacă eu, după câteva zeci de ani de viaţă, mă pot conştientiza în Creaţia Divină, cum să nu dau aceeaşi "şansă": pietrelor, apei, aerului, care "trăiesc" de mult mai multe zeci de milenii.
De ce să nu spun Muntelui că îi mulţumesc pentru că este, de ce să nu mă las cuprins de Armonia Naturii, de la care am atâtea de învăţat? Mă v-a ajuta Biblia! Mă v-a ajuta în măsura în care ... O VOI DESCHIDE spre propria mea edificare.
Astăzi, "am deschis" la Psalmi! De fapt, am deschis "PC-ul" în acest Grup, al acestui Forum, Creştin 3D.
Astăzi, vreau să meditez la unul din Psalmii aşezaţi (sub formă de Comentariu!!) cu pricepere artistică, de o soră, sau un frate!
Doamne Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru ajutorul oferit, pentru îngăduinţa cu care mă îndrumi! Amin.
- Comentariu publicat de Elena A cu 3 ore în urmă
(acum este 2 Septembrie 2012, ora Bucureştiului 10:11AM)
~
"Domnul iubeşte pe cei ce se tem de EL, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui" ~ Psalmul 147:11
~
Cornelius, :)
PS: dacă textul nu "intră" complet, l-am salvat aici. ~,
► Forumul Creştin 3D ◄ înapoi la ► Confluenţe Româneşti ◄
anterior ▼ - citeşte articolul - ▲ următor
Final de Septembrie, 2010
Rubrici dintre două articole
Traseu: http://tustiai.ro/ are si articole culinare, negresă cu ciocolată nu pare greu de preparat, Istoria Zilei : 2 Septembrie (se pare ca Antonescu si Hitler, au comis o intalnire in 1843 - evident o eroare ce poate fi reparata!), a, a, a,
Propuse: a, a, a, a
~,
n vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim. Şi în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această putere de a le face?“ Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“ Şi ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; dar de vom zice: De la oameni...“. Se temeau de mulţime, fiindcă toţi socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. Şi răspunzând, I-au zis: „Nu ştim...“. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“. 
