Poate că ...
(1.Întru'nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul .)
~
____________ ____________ ____________
____________ ____________ ____________
EVANGHELIA ZILEI: 2011-04-19
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
MARŢI
Evanghelia de la Matei
(XXIV, 36-51; XXV, 1-46; XXVI, 1-2)
* Zis-a Domnul către ucenicii Săi:
= „De ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
= Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului;
= că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
= şi n'au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
= Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
= din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
= Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
= Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n'ar lăsa să i se spargă casa.
= De aceea şi voi fiţi gata, că'n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.
= Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp?
= Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;
= adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.
= Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie...,
= şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
= stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi'n ceasul pe care nu-l ştie
= şi-l va despica în două şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
= Atunci asemăna-se-va împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit întru întâmpinarea mirelui.
= Dar cinci dintre ele erau nebune şi cinci înţelepte.
= Cele nebune, luându-şi candelele, n'au luat cu ele şi untdelemn.
= Iar cele înţelepte, odată cu candelele şi-au luat şi untdelemn în vase.
= Dar zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit.
= Iar la miezul nopţii s'a făcut strigare: Iată, vine mirele!, ieşiţi întru întâmpinarea lui!
= Atunci s'au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele.
= Iar cele nebune le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele.
= Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă.
= Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s'a închis.
= Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!
= Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu!
= Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.
= Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a încredinţat avuţia sa:
= unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.
= Îndată plecând cel ce primise cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
= De asemenea, şi cel cu doi a câştigat încă doi.
= Iar cel care primise un talant s'a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
= Şi după multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi s'a socotit cu ele.
= Şi apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
= Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
= Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.
= Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
= Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n'ai semănat şi aduni de unde n'ai răspândit
= şi, temându-mă, m'am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău.
= Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n'am semănat şi adun de unde n'am răspândit?
= Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobândă.
= Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi.
= Că tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are.
= Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
= Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
= Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre.
= Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
= Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
= Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M'aţi primit;
= gol, şi M'aţi îmbrăcat; bolnav, şi M'aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine".
= Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: "Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi ţi-am dat să bei?
= sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
= sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?"
= Şi răspunzând Împăratul, le va zice: "Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr'aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut".
= Atunci va zice şi celor din stânga: "Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
= Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau;
= străin am fost şi nu M'aţi primit; gol, şi nu M'aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M'aţi cercetat".
= Atunci vor răspunde şi ei, zicând: "Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?"
= Atunci le va răspunde, zicând: "Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr'aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut".
= Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică“.
* Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi:
= „Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit“.
____________ ____________ ____________
____________ ____________ ____________
~
Poate că ...
~
Impas !
Ştiu că nu ştiu nimic. Acum circa 40 de ani, pe vremea când mergeam la Liceu, am "realizat" că [MEREU SUNTEM LA ÎNCEPUT] ... şi, de atunci, cam cu atât (Doar ATÂT) am şi rămas.
După 1989, chiar în acele zile de "Sfârşit" (aparent), când cei care AU PRELUAT, nu puteau decât SĂ CONTINUE, fiind prea îndoctrinaţi, acel Sfârşit, nu a mai fost CAUZĂ la un Început. Nu a mai fost nimic altceva decât o CONFUZIE bine (chiar "PREA" bine !) organizată ! Un transfer VOIT de averi, informaţii, control (s.a.), un transfer al "PUTERII" (lumeşti !) către NOII STĂPÂNI ai vieţilor noastre : Clasa Politică.
"Era nevoie" de "clasa de mijloc", distrusă, printr-o politică PRIMITĂ (căci altfel ... nu se putea) şi transpusă prin MANEVRA Coadă la topor !
Ştiu că nu ştiu nimic. Ştiu DOAR ce trebuie să ştiu. Doar ce ... "TREBUIE" ! A TREBUI, nu-i aşa (?) este un VERB. Însă, pentru masa de manevră este doar un SUBSTANTIV, este continuumul IMPUS de nişte ... minţi "luminate", care, în JOCUL LOR, ... decid !
Ştiu că nu ştiu nimic. Căci tot ce ştiu, este cu VOIA LOR ! Iar aceasta este IMPUSĂ subtil, grosier sau eliminator. HABAR N'AM ce vor ... "Stăpânii" şi nici nu ar trebui (iar cuvântul "trebui" !; un cuvânt NECESAR totuşi, ca oricare alt cuvânt !; cuvintele necesare pentru a ÎNŢELEGE; cuvintele care au fost ÎNSĂ alterate, pentru ca să nu se mai înţeleagă nimic !). Eu, în CONFUZIA MEA (a noastră !), cred că trebuie să-mi CAUT scăparea ! Da, paradoxal ..., în CONFUZIE îmi caut SCĂPAREA !
~
Surse de inspiraţie:
1. CrestinOrtodox.ro
_ a) Biblia. Vechiul Testament. Facerea
_ b) Facerea lumii şi a omului
2. Povestea lui Harap Alb
3. Luceafărul (Eminescu)
4. Ioan Usca, (A. P. Cehov – Viaţa e minunată!)(1) si Ioan Sorin Usca, (in intregime !) (1:1)
5. Gabriela Savitsky ~ Nihil sine Deo,
Perspectivă ,
6. disa AMESTECATE, (in intregime); (1:1)
7. Tudor Enea
...
~
Sfârşitul zilei. Astăzi a fost miercuri. Voi încheia acest articol DE ÎNCEPUT, tot cu o preluare de la Sfânta Mănăstire Dervent :
| EVANGHELIA ZILEI: 2011-04-20 |
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
MIERCURI
Evanghelia de la Matei
(XXVI, 6-16) |
 n vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă. Şi văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta?, că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor“. Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“. Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână?“ Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor. |
~
De citit, pentru cei care n-au citit (mă includ).
Iată, Timpul trece ca fulgerul, iar eu mă simt din ce in ce mai nepregătit, necizelat, necurăţat de ... PĂCATE. Simt că "mă mişc" prea încet spre întâmpinarea Domnului. Acum, se apropie, mai este puţin timp şi vom SERBA ... PAŞTELE ! Motiv de întristare ! Căci VIAŢA vine prin MOARTE.
Moartea Fiului lui Dumnezeu ! A Mântuitorului nostru, Domnului Iisus Hristos. Moare şi NAŞTE spre SLAVA lui Dumnezeu.
Iată, NU ŞTIAM cum să procedez ... ca blogger, ce "Traseu" să folosesc ? Nu ştiam cum să ÎNCEP. Şi Dumnezeu m-a ajutat:
Trebuie să încep cu SFÂRŞITUL !
Căci ... Nu-i de GLUMĂ ! Pentru acest Sfârşit, trebuie să fim pregătiţi, deci SĂ NE PREGĂTIM ! Şi Mântuitorul a fost "pregătit", prin mirungere, prin "SĂRUT", prin "trădare" pentru BANI, prin "părăsire" a ucenicilor, prin "alegerea" de către mulţime a lui Baraba.
~
va continua
~
Cornelius, :)
PS: Rareş a murit ! Dumnezeu să-l odihnească în Pace !
~,
Prin suferință la Înviere
