.
Cînd seara-n ceasuri de singurătate
Îmi sprijin fruntea visător pe mînă,
Poveşti străbune, cîntece uitate,
Cu glasuri de tilinci îndepărtate,
Îmi amăgesc iar gîndul şi mă-ngînă,
Şi-atunci te văd plutind surîzătoare
Din negura de vremi băsmuitoare...
Eşti tu, izvor de nouă poezie,
Prilej de gînduri vechi, urzite iară,
O, drăgălaşă muză populară!
În ochii tăi e cer senin de vară,
Şi fermecata mea copilărie
Mi-o readuci, de tine-ademenită...
Fii dar la vatra mea binevenită !
Ca-n alte vremi şi-acum fă să coboare
Asupra-mi iarăşi liniştea dorită,
Să uit de tot, uitat de-orice ispită,
Să-mi pară lumea pajişte-nflorită,
Şi orice zi să-mi fie sărbatoare,
Să pot trăi, străin de glasul urii,
Ca un copil cuminte al Naturii...
.
Şt. O. Iosif - Versuri originale
Luceafărul, 15 februarie (stil vechi) 1904
.
2 comentarii:
Foarte frumoasă. De mult timp nu am mai citit ceva atât de frumos.
E scrisa .. din pacate la suparare.
De o vreme incoace imi tot cer iertare (in special pe Infinitaria) pentru niste comentarii intradevar "cam" deplasate (nici mie nu mi-ar fi placut sa primesc "aidoma"), am incercat sa limpezesc apele, dar probabil Unii "uita" mai greu, sau "iarta" original, dorind sa ma desfiinteze LA PROPRIU. Asta e !
Mi-ar face un bine, as reveni la Familie - o cam neglijez stand cu nasul in calculator (scriu inca greu, mai ales pe intuneric).
Va iubesc pe toti, deci Va si stimez, chiar daca uneori TUTUIESC !
Sarbatori de Pasti fericite !
BineTze !
Trimiteți un comentariu