joi, 28 mai 2009

miercuri, 27 mai 2009

Disparut~de unde era

UpDate la 14.01.2011 ! 
Acest articol va fi eliminat ! Deocamdata i se adauga eticheta altele !
~
27 mai 2009

CHESAR, CEZAR SAU ŢEZAR?
Constantin MĂLINAŞ
CHESAR, CEZAR, SAU ŢEZAR?
Iată o chestiune de lingvistică, ţinând de fonetica istorică, rămasă nedecisă de la romani, deoarece nu s-au putut aduce argumente sonore limpezi, în ceea ce priveşte pronunţarea, decât asupra modului în care scriau romanii, mai puţin despre valoarea fonetică reală a unor grupuri de litere, precum este cazul cu grupul „c + ae”, dacă se pronunţă „č”, sau „ţ”?

În actualitate vedem că în unele culturi s-a încetăţenit pronunţarea „č”, precum la noi, unde se citeşte şi se spune Cezar, pentru Caesar, în timp ce în alte culturi, cum este cea maghiară, s-a extins pronunţarea Ţezar, evident sub imperiul fonetic al ortografiei maghiare, unde c se pronunţă „ţ”. Fără a ne pretinde şi substitui specialiştilor, aducem doar în atenţie un pasaj dintr-un text românesc de pe la anul 1816, care face mărturie despre că atunci şi încă mai demult, grupul „cae”, la trecerea din limba latină în străromână şi cu continuare în limba română veche a avut valoarea fonetică ce, ci. Deci ar urma să pronunţăm Cipariu, iar nu Ţipariu, Peter Ceh, iar nu Peter Ţeh etc.

Mă refer la două versuri, care apar în manuscrisele rămase de la scriitorul beiuşean Dimitriu MECIU, autor cunoscut mai mult pentru ”Poema Munţilor Beiuşului”, de la 1816, pe care am republicat-o în anul 1996, cu studiu introductiv de istoricul literar Mircea POPA. Versurile invocate apar în traducerile făcute odinioară de către Dimitriu MECIU din opera „Ars amandi” (Despre iubire), de Publius Ovidius Naso, aflate în manuscrisele numerotate 560 şi 681 în fondul Filialei din Cluj-Napoca a Bibliotecii Academiei Române. De acolo luăm Elegia V: „Culcare cu Corina”, care sună astfel:

„Ziua, când căldură fu/ Dup-amiază un ceas trecu/ În pat trupul ostenit/ Spre odihnă l-am tocmit./ Fereastra o parte-nchisă/ Şi alta era deschisă./ Lumina era în casă/ Ca şi-n pădurea cea deasă./ Sau cum steaua luminează/ Când soarele nu-i de faţă,/ Sau cum când noaptea trece/ Şi ziua întârzie./ C-asta-i lumina aleasă/ Fecioarei care-i greţoasă./ Unde fricoasa ruşine/ Se poate ascunde bine./ Vine Corina îndată/ Cu ia dezbrăcinată/ Cu cosiţa piectinată/ Pe umere-n jos lăsată./ Cum fu la culcat aleasă/ Semiramis cea frumoasă./ Sau cum de Lais se spune/ Care pe mulţi iubiţi ţine./ Eu în sus o am ridicat/ Şi nu m-am împiedecat./ Ea cu ia aceeie/ A se-nveli străduie/ Şi aşa se-mpotrivea/ Ca cum a-nvinge n-ar vrea./ Dar s-au învins cu lesnire/ Dintr-a sa bunăvoire./ Când trupul ei cel plăcut/ Dezvelit eu l-am văzut./ Pielea dânşii cea curată/ Nici cum nu era pătată./ Ce umere desfătate/ Am prins şi braţe spălate./ Dar a ţâţelor ei stare/ Fu bună spre apăsare./ Sub pieptul ei cela lat/ Sta pântecul aşezat./ Sub coapsele subţirele/ Prinsei pulpe tinerele./ Ce voi spune eu mai multe/ Ce-s vrednice de laude./ Că aşa o-am strâmtorit/ Cât pielea ni s-au lipit./ Alte, dac-am isprăvit/ Osteniţi am odihnit./ Multe zile mi-ar plăcea/ Să pot petrece aşa.”

Din textul tradus atrăgător ne reţine distihul: „Vine Corina îndată/ Cu ia dezbrăcinată”, unde este folosit la feminin un adjectiv, care ulterior s-a restrâns şi consacrat la masculin plural, pornind chiar de la etimonul latin „braca, bracae, bracarum” = pantaloni, nădragi, iţari - la galli, la mezi. De la această rădăcină, în româna veche a trecut şi s-a format substantivul arhaic „brăcinar”, cu înţelesul de şiret pentru legat pantalonii. Prin urmare, Corina a venit la iubitul ei cu ia scoasă de sub şiretul cu rol de curea, adică a venit dezbrăcinată, cum astăzi nu se mai poartă şi, mai ales, nu se mai spune. Cuvântul compus din rădăcina „bracae”, formând cu prefix verbul „disbraco, disbracare”, arată că pe la 1816 pronunţarea firească a grupului grafic „cae” era „ce, ci”. Prin extensie putem socoti că şi Caesar se va fi pronunţat Cezar!

În cunoscutul Dicţionar al limbii române moderne, de Dimitrie Macrea, din anul 1958, sunt înregistrate şi alte forme morfologice, care confirmă trecerea fonetică: „brăcinar, brăcinare”, provenind din forma rară „brăcire” plus sufixul „ar”. Cât priveşte lexemele „a îmbrăca, a dezbrăca, îmbrăcare, dezbrăcare, îmbrăcăminte, dezbrăcăminte”, toate sunt neologisme, venite târziu în limba română modernă, din influenţa nouă a limbii latine, poate şi din franceză, unde există verbul „braquer” (cf. Quillet, 2). Aşadar, avem exemplul vechi necesar, ca să pronunţăm Cezar, nu Chesar, sau Ţezar, să pronunţăm Timoteiu CIPARIU, nu ŢIPARIU. Ca să nu mai vorbim despre eroarea mimetică a celor, care din ignoranţă pronunţă „ŢiDi”, în loc de ”Sidi”, pentru CD.

Conf. Univ. Dr. Constantin MĂLINAŞ
Mai, 2009
(Publicat de ADMINISTRATOR la 4:46)
Facusem un comentariu, SI, revenind din alta adresa, DISPARUSE. Norocul meu,pastrasem adresa ,de la mine, ACTIVA .
Voi anula aceasta postare CARE NU-MI apartine, incerc sa iau legatura cu blogul respectiv.
~adresa era:
http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/05/chesar-cezar-sau-tezar.html

vineri, 22 mai 2009

Apologia...nesimtirii

Chiar ieri "mustram" o batranica; a rupt o frunza si imediat a aruncat-o, IAR eu, atent la faza, i-am reprosat:
--...daca nu va trebuie, DE CE ati mai rupt-o ?!!
--Poftim !? m-a intrebat nedumerita.
--...frunza! Daca nu ti-a trebuit, de ce ai rupt-o ?
--Si ce-i cu asta !!?
--Te "vede" Dumnezeu !
--Ei asta-i buna...pentru atata lucru ! Vezi-ti de drum!
~
Mai adineauri, cautand ceva, m-am oprit, dand peste alt CEVA: http://nastasecatalin.blogspot.com/2009/05/privirea-care-ocoleste.html ; http://nastasecatalin.blogspot.com/ (imi pare rau, nu intra subliniat; sunt in Mozilla Firefox acum, "dincolo" nu mai puteam lucra DELOC !)
cu scuze, va rog sa intrati "un pic" si in "Follow Your Dream", daca tot ati ajuns pana aici...BineTze!(adresa...scurta...este Sub cea lunga...mai sus).
~
"Hristos a inviat !
Am periat un pic "CO...RO...", te-am regasit "poet arghezian" si iata, am venit sa vad ce mai faci, SI vad ca faci BINE. Doamne ajuta!
Meciul cu noi insine, daca iese un invingator ESTE bine: in ORICE situatie, am invins !!! Dar se-alege praful de tot si de toate. Daca e un meci TARE. Daca e un meci SINCER . Daca este Adevarat, Necrutator, Indarjit, Cu Toate Cartile Pe Masa !
:
...ajunse OM la Poarta Raiului. Sf.Retru il intreaba: --Ce vrei?
--Sa intru. ...--Ai pacate !
--Ma stiu curat. ...--Dragul meu, priveste in spate !
OM avea carute pline varf, cu bolovani, pietre, nisip...--Iata-ti pacatele. Scapa de ele !
OM dorind din Suflet Raiul, se apuca sa "goleasca". La inceput i-a fost usor, desi cu opinteli mari: rezultatul ERA vizibil, cu cele mari si foarte mari; pe rand, unul cate unul, piereau pacatele: pietre,...,pietris,...nisip;TIMPUL trecea in Purgatoriu: "necunoscuti, sau cunostinte, sau prieteni, sau "dusmani", soseau de-a valma"; unii intrau, altii...trudeau, ca OM.
Caci ajunsi la nisip si praf, ESTE din ce in ce mai greu, SA SCOT acum pacatul meu. ...iata: de o caruta am scapat, dar alta-ndata AM capatat...si tot asa...pentru TOT OM, sarman de el, care in "Viata" NU s-a "preocupat" de FEL de EL...
:
Eu inca strang de ZOR praf, nisip si pietre: -3 statii cu "nasul" pe linia 41; -intarzieri repetate, mai peste tot; -vorbe rastite, nervi,...suduieli; SI cate si mai cate...
Draga "boss" iti multumesc pentru...aducere aminte: ce vad la ALTUL, manusa mi-E mie...
Te iubesc,...cat inca SUNTEM, SA facem curat !
ADEVARAT A INVIAT !"
~
Intr-adevar : sa NE vedem de drum ! Cand ne VEDEM : BUCURIE-I sa fie ! Doamne AJUTA !!
Amin !

vineri, 8 mai 2009

eternele COMEMORARI

HRISTOS A ÎNVIAT !
Să nu uităm să CREŞTEM în credinţă ! Nu-i vom uita pe cei plecaţi, noi TOŢI îi vom urma "curând" (numai Bunul DUMNEZEU ştie CÂND). Fiecare dintre NOI, cei rămaşi (aici e Valea Plângerii), suferim CÂT NE E DAT, pentru a ne înnălţa - sau nu - INIMA, GÂNDUL, spre EL.
Şi pentru că avem mulţi vecini, şi pentru că avem multi colegi, şi pentru că AVEM PRIETENI ŞI RUDE, şi pentru că unii avem "chiar şi duşmani", şi pentru că NE AVEM UNII PE ALŢII, ~ răbdam IUBIRII ce NE ÎNNALŢĂ ! ~
DUMNEZEU E VIU ! şi cei ce L-au crezut ~ alături!
Să ne ÎNNĂLŢĂM nemuririi !
"Ajută-ne Doamne să TE REGĂSIM !"
ADEVĂRAT A ÎNVIAT !
...ADEVĂRAT A ÎNVIAT !...în veşnicie...
~
Hristos a Înviat !
La Mulţi Ani, tuturor !
ADEVĂRAT A ÎNVIAT !
Mă iertaţi, Va Rog, dar până la Înnălţare, în credinţa mea (ORTODOXĂ)~AŞA NE SALUTĂM, indiferent dacă suntem Veseli, sau Tristi.
De-a lungul anului--Bun/Rău--,alături de colegi, sau doar ACASĂ (oriunde ar fi) alături de cei Dragi, aniversăm: o naştere, o căsătorie, o reuşită. Apoi reintrăm în COTIDIAN.
Dar, evenimente triste, sau CHIAR tragice, ne sustrag, pentru o vreme mai scurtă sau mai lungă, de la "uitarea cotidiană". Da, din păcate (sau...din "fericire"), pentru unii dintre noi, E SINGURA modalitate prin care NE REVENIM aducerii aminte. DURĂ SAU NU, această aducere aminte, ne apropie, sau ne îndepărtează de DUMNEZEU. Fiecare decide, aşa cum FIECĂRUIA i s-a dat (sau NU) o formă de credinţă. DAR...şi spun o banalitate: -- "Nu e bine să cantonăm DUREREA ~!"
Eu însumi n-aş vrea să "VĂD" pe "ai mei dragi", cernindu-şi periodic IUBIREA, cand NOI, de fapt, "ÎN VIAŢĂ", ne străduim SĂ FIM PLĂCUŢI şi NU URÂŢI de semenii noştrii !
Fiecare e dator să-şi trăiască "Viaţa" !
~
Am "salvat" un comentariu, apoi inca unul si a devenit articol de Blog (sau postare). Si eu am avut aniversari anul asta: si acasa in familie, si la prieteni, si la servici. Criza mare si in crestere, de la an la an: aproape nimic, adica lipsa Fast, Interes, Participare, dar mai ales lipsa finantare !
Pe partea "comemorarii" insa, doua...

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Evanghelia zilei