~
Astăzi voi începe mai întâi cu "VRAJA ... ~ 4 ". Da, aţi văzut bine ... "VRAJA ... ~ 3" este deocamdată "goală", "nudă", fără de conţinut ! Sunt încă buimac după primele două ("VRAJA ... ~ 1"; "VRAJA ... ~ 2").
De numărul 3 va depinde, în mare măsură, ce vor conţine ... următoarele: "VRAJA ... ~ 5", "VRAJA ... ~ 6", "VRAJA ... ~ 7" şi celelalte !
Acum înţeleg: probabil SUNT ... vrăjit ! Prea nu îmi merge nimic "Pe Bune" ! De prea mult timp ! Adică ... mai exact, cam de pe la 3~4 ani.
SĂ VĂ POVESTESC :
Tăticu era în URSS, mai târziu am aflat că la Leningrad, făcea academia militară ACOLO.
Eu încă eram la "casa veche" de unde am numeroase amintiri, poate...mai multe decât "la bloc" !
Una din aceste amintiri tocmai se revarsă înspre dumneavoastră, CITITORULE !
Este istorioara unui obiect. Un fel de "măsuţă" cu trei etaje rotunde, având trei picioruşe subţiri, de sus până jos, culoarea "maro" închis. Era a "noastră". Adică a lui tăticu, mămica, eu şi Adi, sora mea mai mică.
În casa veche mai era şi tataie, mamaie şi unchiul Titi. Între timp, unchiu Titi ... s-a căsătorit, şi a luat-o pe tanti Adi. Mama lui tanti Adi, locuia în altă parte...într-o cameră mică, într-o casă ciudată, cu o scară cu trepte "goale" pe care urcai de la lumină la întuneric...apoi un hol îngust şi întunecat; camera ei, era după uşa din stânga. Nu mi-a plăcut...dar, avea cărţi şi ştia să vorbească ... frumos. Mult prea târziu (cred că eram deja la liceu !) am aflat că era vrăjitoare !
Măsuţa cu pricina SE PRĂFUISE. Era pe vremea când eu umplusem pereţii de calcule aritmetice, iar între timp ... chiar învăţasem LITERELE. Pe etajul de jos, am scris ADI (desigur, mă gândeam la sora mea mai mică, cu care încă nu vorbeam pentru că era prea mică).
La un moment dat, s-a iscat un scandal. Toţi ţipau...şi mă dădeau deoparte, trecând de colo-colo. Mămica avea măsuţa în mâini ... şi se certa cu tanti Adi. Din cauza măsuţei. Când am înţeles din ce cauză se certau, le-am spus că "eu am scris Adi, aşa o cheamă pe sora mea"... Am fost pus la "probă", iar eu am scris de două ori, repede ... ca să mă creadă că ştiu să scriu: "Adi" apoi "Gigi" (adică ... eu). Certurile însă ... au continuat, pe muţeşte. Îi simţeam ... ostili, dar, deşi era din cauza mea, eu nu mă simţeam vinovat.
Acum ştiu că "interpretaseră" greşit.
Mămica...mai târziu, mult prea târziu, ne spunea că DE ATUNCI ne-a tot mers RĂU !
Şi "dovezile" erau destule !
Ni se făceau FARMECE !!!
~
ACUM, prea târziu poate, încerc să "descos" un NOD GORDIAN ... ce încă mă "îmbârligă", iar mie îmi repugnă ... SABIA !!!
Ştiu, căci ţin minte, avem multe, foarte multe poze făcute de tăticu, unchiul Titi îmi făcuse cadou ... un PISTOL cu ventuză. Am fotografii...frumoase, artistice. Mie însă îmi plăcea mai mult pălăria de mexican, sombrero ! Dar şi mai mult ... pistolul cu apă, adus de tăticu ... era "special": putea să "tragă" ÎNTR-O PARTE (aşa cum îl reglai...trăgea). Nu înţelegeam de ce îmi tot cumpărau pistoale ! Şi lui Adi doar păpuşi !!! Poate că NICI acum nu înţeleg !
EU TOT PACIFIST am rămas.
Dar ... de curând, am "îndrăgit" ... AC/DC. Mă ajută SĂ TUREZ MOTOARELE !
LA JOC !!
~
Ce pot să vă zic, JOCUL în sine, aşa cum ESTE propus de alţii...nu este întotdeauna "atractiv" !
Din contra ... uneori ... este MORTAL.
VRAJA ... UCIDE !
~
... mă grăbesc acum (21:46) ... să "completez" VIDUL ... rămas la "VRAJA ... ~ 3" !
Am să revin ... cu o mică încheiere ! Deocamdată ... NU ŞTIU CE va fi !!!?
Vă Iubesc !
Festina LENTE, dar nu prea "lent", rişti să faci ... "rădăcini" !
~, (21:50)(22:24 ... gata diacriticile !)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu